În filmul Legiunea, un restaurant prăfuit din Mojave Desert devine punctul zero al luptei finale pentru salvarea Pământului, o viziune originală şi terifiantă asupra Apocalipsei, realizată de regizorul Scott Stewart. În timp ce omenirea este distrusă de un val uriaş de furie, un mic grup de oameni, aflaţi în pustiu, încearcă cu disperare să se apere —cu ajutorul unui străin misterios şi puternic.
Fără să afle de haosul ce cuprinsese tot globul, Bob Hanson (Dennis Quaid), patronul unui local îndepărtat şi partenerul lui Percy (Charles S. Dutton) îşi văd de treburile lor obişnuite. Chelnăriţa restaurantului, frumoasa Charlie (Adrianne Palicki), care e însărcinată într-o lună avansată, serveşte micul dejun Sandrei şi lui Howard, un cuplu de oameni cu dare de mână (Kate Walsh şi Jon Tenney), şi fetiţei lor adolescente Audrey (Willa Holland), în timp ce aşteaptă ca fiul lui Bob, Jeep (Lucas Black), să le repare maşina. Când televizorul o ia razna iar telefoanele încetează să mai funcţioneze, oamenii îşi dau seama că au pierdut orice mijloc de comunicaţie cu lumea exterioară. În timp ce ei încearcă să-şi dea seama ce se întâmplă – un cutremur? Un atac terorist?— soseşte în restaurant o femeie mai în vârstă (Jeannette Miller) care îi cere lui Charlie o friptură.
Când ea îi aduce mâncarea, bătrâna începe să-i împroaşte pe toţi cu obscenităţi şocante. Cât ai clipi din ochi, fragila bătrânică se transformă într-un fel de super-woman care-l atacă pe Howard, lovindu-l fără milă, până când îl pune la pământ. Încercarea lor disperată de a obţine un ajutor medical pentru rănile lui Howard se termină cu invazia unui nor de insecte, care face ca restaurantul să devină singurul refugiu pentru aceşti oameni, pe o rază de kilometri întregi. În timp ce-şi evaluau situaţia în care se aflau, apare un străin (Paul Bettany) cu un întreg arsenal de arme furate. El o informează pe Charlie că bebeluşul pe care-l poartă în pântec a rămas singura speranţă a omenirii şi că el e dispus să facă orice pentru a-l salva. Lumea va deveni cel mai teribil coşmar pentru tot restul vieţii sale pentru că pe aici vor trece valuri de ucigaşi în căutare de noi victime, urmaţi de hoarde de războinici ai distrugerii, care vor popula Zilele de pe urmă ale Terrei.
Legion ni-i prezintă pe Paul Bettany (The Da Vinci Code), Lucas Black (Slingblade), Tyrese Gibson (Transformers: Revenge of the Fallen), Adrianne Palicki (“Friday Night Lights”), Charles S. Dutton (Fame), Jon Tenney (“The Closer”), Kevin Durand (Wolverine), Willa Holland (“The O.C.”), Kate Walsh (“Grey’s Anatomy”) şi Dennis Quaid (G.I. Joe: Rise of the Cobra). Filmul este regizat de Scott Stewart după un scenariu de Peter Schink (Gotham Café) şi Stewart. Producătorii sunt David Lancaster (Bobby) şi Michel Litvak (Middle of Nowhere). Producătorii executivi sunt Gary Michael Walters (The Hole), Jonathan Rothbart şi Scott Stewart. Co-producătorii sunt Steve Beswick (Starship Troopers 3: Marauder) şi Marc Sadeghi (Ironman). Muzica originală este compusă de John Frizzell (White Out). Directorul de imagine este John Lindley, ASC (Imagine That). Montajul este asigurat de Steven Kemper, A.C.E. (Mission Impossible 2). Jeff Higinbotham (Friendly Fire) este scenograful. Wendy Partridge (Underworld) a creat costumele.
M-am uitat ieri la acest film. Dacă sincer, nu pot stabili dacă mi-a plăcut sau nu, spun aşa - neutru. Dorinţa de a vedea acest film mi-a provocat-o trăilerul, care a fost foarte competent făcut şi Paul Bettany...
RăspundețiȘtergereComplotul filmului este de mare actualitate, dar cumva, totul prea uşor s-a primit. Jocul actorilor, în principiu, mi-a plăcut. Unele momente ale filmului au rămas un mister pentru mine. Nu pot să nu menţionez faptul că mi-a plăcut aripile frumoase. Cel mai rău lucru este sfârşitul filmului, nu fără vreun indiciu despre continuare. Doamne fereşte!
E doar un banc scurt şi prost, comis cu inconştienţa unui nesimţit care se pârţâie-n sala de cinema, că-i întuneric aşa că n-o să-l vadă nimeni prea bine la faţă.
RăspundețiȘtergereAşa-zisul scenariu încropit de Peter Schink (un editor de film căruia nu i-a mai ajuns foarfeca şi scociul, şi i s-au trezit peste noapte fumurile creaţiei - crede el!) şi Scott Stewart (tehnician de efecte vizuale cu veleităţi aşijderea - care s-a băgat de-acuma şi la regie), e atât de dezlânat, incoerent şi lipsit de cea mai elementară logică, încât nici drogat dac-ai fi nu poţi să urmăreşti ceea ce se-ntâmplă acolo, necum să mai şi decizi dacă-i mai cretin decât tâmpit, sau invers. Nimic nu se leagă - absolut nimic; cred că şi joculeţele pe care şi le făcea Collins la trei ani cu ecşănmenii articulaţi aveau mai mult sens. Nu zic numai de partea pretins religioasă, care oricum e varză - dar raţiunea îi lipseşte chiar şi la cele mai prozaice niveluri. Cică Armaghedonul vine fiindcă Dumnezeu şi-a pierdut credinţa-n oameni, şi ce face El? Păi El nu face... nimic din ce-ar fi fost mai normal, mai economic, mai eficient, mai randament: nici nu mişculează meteorologia, ca-n vremile Potopului lui Noe, nici nu manevrează astronomia, că-i plin cerul de asteroizi căcălău-Măria-Ta, nici nu manipulează mai ştiu eu ce, nici măcar nu-i lasă de izbelişte să se măcelărească-ntre ei pân-la loc comanda. Nu - Dumnezeu îşi trimite îngerii să se-ncuibe posesiv în cetăţenii planetei şi să se joace cu ei de-a "Avatarul" turbat (mai ales acum, că i-a suflat "The Hurt Locker" Oscarul...) Adică nu era problema gata rezolvată, că se masacrau antropoizii noştri reciproc-avantajos într-o veselie continuă - aveau nevoie şi de posesiune, ca să se omoare mai bine!
Da' ce să vezi, nu se ştie cum şi în special hodoronc-tronc, o fâşneaţă de la crâşma unei benzinării din deşert îl poartă pe viitorul Mesia în burtă (idee scoasă tot din burtă - normal!), să se nască, şi să crească, să ne reabilitească. Şi apropo de motivaţii abdominale în general - ele sunt la ordinea zilei: de ce tocmai ea? "Aşa a fost scris!" De ce tocmai acolo? "Aşa e hărăzit!"
De ce s-o apăr eu şi nu altul? "Ăsta-i destinul tău!" De ce n-o fi fost scris, hărăzit şi destinat să se urce beţi la volan David Lancaster şi Michel Litvak, înainte de a le veni ideea să producă o asemenea aiureală? "Scuzaţi, pe-asta n-o mai ştim."
RăspundețiȘtergereAşa căci cohortele de zombîngeraşi dau buluc într-acolo, şi se pune de-un asediu în care Arhanghelul Mihail (Paul Bettany, într-o compoziţie de zici că-i un motor de Trabant în rol de râşniţă), mare iubitor de oameni cum îl ştim, dezaripat şi dezangelizat, descarcă precum Rambo tone de cartuşe heavy-duty în cei mai apropiaţi demonizaţi... ăsta, îngerizaţi, sub privirile indignate ale celorlalte mii din jur care stau cuminţi şi-aşteaptă să le vină şi lor rândul. Pe-alăturea cu el (şi cu firescul în general), câţiva tălâmbi se isterizează prin rotaţie şi mor prin efracţie - cu excepţia viitoarei Maica Domnului, o femeie bărbată pe nume Charlie (c-o şi întreabă unii, la un moment dat: "Da' ce nume-i ăsta, dragă?"), pe care-o joacă una, Adrianne Palicki, ce pare să aibă oarece şanse de viitor, dac-o nimeri vreodată şi pe mâna unor cineaşti neintraţi în moarte cerebrală - şi dacă o să-nveţe să mintă mai credibil la gazetă: că uite, zice fata-n caietul de presă că secvenţa naşterii o stresa aşa de tare, că-n ajunul filmării a făcut pe ea de frică şi noroc c-au venit nişte moaşe s-o şteargă la fund şi s-o-ncurajeze şi s-o-nveţe cum să joace de Oscar; iar zisa secvenţă, care se voia main event-ul filmului, cum ar fi şi trebuit, e un fâs total, Ioana Pavelescu-n "Osînda" Sergiului e cu zece clase peste.
Şi nu numai acolo regia numitului Scott Stewart sucksează. În genere, toţi interpreţii sunt puşi să se producă în stilul unor lemne urlătoare, şi nu trec cinci minute până să nu-ţi vină şi ţie să urli la vederea ideilor care-i trec printre perciuni - cum ar fi fibrilaţiile poporenilor când intră ăia-n ei şi-i apucă bâţu', sau faptul că al doilea simptom vizibil e că li se ascut dinţii ca la rechini, ca la rechini li se ascut dinţii, ştii, ca la rechini, sau mersul lor păienjenesc pe tavan fără alt motiv decât ca să fie nişte ţinte mai vizibile pentru puşcoacele poterei apostolice, sau trucurile permanent penibile menite să escamoteze sărăcia lucie a bugetului; toate, în frunte cu marele caft fratricid mare între Mihail şi Gavril, în biroul responsabilului de cantină: unul c-un buzdugan ninja mecanic, celălalt cu câte-o megamitralieră-n fiştecare mână ca Blazkowicz din Wolfenstein. Deci, Sfinţii Arhangheli au ajuns să se puşte-ntre ei cu muniţie de război - bine-am ajuns! Păi la o gugumănie ca asta, nici nu-i de mirare că i s-a tăiat lui Doamne-Doamne şi ne-a scenarizat o Judecată de Apoi stil joc 3-D. Aşa ne trebuie! Apropo, tăntălăii îndrugă, tot în cel caiet de presă, că cum se-nvârteau Paul Bettany şi Kevin Durand (un Gavril cum nici Mel Brooks n-ar fi visat!) atârnaţi în sfori, tot cărându-şi la şuturi, s-a zămislit un nou stil de arte marţiale, de-i zice Angel-Fu... te pomeneşti c-o fi pe bune, că-n lumea de azi, nu ne mai miră nimic.
Când calvarul în sfârşit se gată, şi Fecioara Charlie cu Jeep-Iosif şi pruncul se pierd în zarea şoselei, c-a văzut Scott Stewart "Terminator" şi i-a plăcut, trăsneşte aşa de tare a sechelă (inclusiv în sens patologic), încât te-aştepţi ca din clipă-n clipă plodul ăla să se scălâmbăie din scutece, chirăind cu accent godzillian: "Uăăă!" Păcat că nu le-a venit ideea - ar fi mers la fix.